DUMNEZEU ESTE CU NOI - Poezii

DUMNEZE ESTE CU NOI - poezii

De la primele cuvinte ale mamei si ale tatalui meu, care mi-au vorbit despre Isus, la tot ceea ce am auzit si citit pana astazi despre El, sufletul meu a ramas vesnic dator Aceluia care mi S-a descoperit inca din primii ani de scoala.
A vorbi despre Isus, prin atitudini si fapte, prin vorbe sau cuvinte scrise, inseamna ceva foarte important, desigur, dar a vorbi despre El in poezie este o aventura plina de riscuri: sau II vei trada pe Isus in favoarea poeziei sau vei trada poezia in favoarea lui Isus, sau, si mai trist, ii vei trada pe amandoi: si pe Isus si poezia.
in care dintre variantele de mai sus se incadreaza poemele prezentului volum?
iI las pe cititor sa decida, intrucat este, fara indoiala, dreptul sau imprescriptibil.
Poate ca ar trebui totusi sa explic de ce tocmai aceste sapte CICLURI m-au atras si ce inseamna SCRISORI-le cu care se incheie volumul „Dumnezeu este cu noi".
Poemele celor sapte cicluri - PREGaTIREA, NAªTEREA, iNVaÞaTURA, PUTEREA, PATIMILE, iNVIEREA si iNTOARCEREA-nu reprezinta altceva decat periplul spiritual de cunoastere a lui Dumnezeu la care il invit pe cititor pas cu pas: din Vechiul Testament pana la Betleem, si apoi de la raul Iordan pana in gloria eterna a revenirii pe norii cerului, via Golgota.

SCRISORILE nu rezuma propriile mele concluzii, ci mesajul concis si solemn al Mielului catre cele sapte biserici din Asia Mica, si prin ele catre Biserica de pretutindeni, de-a lungul veacurilor.
Refrenul „Eu vin curand!" este promisiunea care ma ajuta sa raspund Duhului Sfant prin rugaciune: „VINO, DOAMNE ISUSE!"
Pe de alta parte, aceasta structurare a lucrarii pe sapte cicluri este linia-simbol cu care am debutat in primele volume, „Pagini alese" si „Spicele lui Rut", prin grija si efortul editurilor crestine Stephanus din Bucuresti si Casa Carþii din Oradea.
Ca simbol al desavarsirii divine in religia iudaica cifra sapte se vrea, si in acest caz, un mod indrazneþ de a-L zugravi pe „Dumnezeu cu noi": in Betleem, in Nazareth, in Ghetsimani sau pe Golgota, sau revenind a doua oara, pe norii cerului, pentru Biserica.
Cartea de faþa nu ar fi putut sa apara fara aportul substanþial al fratelui Constantin Moisa care, in calitate de editor, mi-a facut o serie de propuneri si sugestii de bun augur pentru forma ei finala, contribuind, astfel, atat la o largire a orizontului meu poetic, cat si la o mai buna definire a stilului.
Adresandu-i mulþumiri pe aceasta cale nutresc speranþa ca bunul si fericitul nostru Mantuitor il va rasplati, intr-o zi, in glorie, cu acele cununi si pietre scumpe care nu isi pot gasi echivalentul in tot aurul si argintul lumii acesteia.
Aceasta noua ediþie este rezultatul fericit al iniþiativei fratelui Vasile Gabrian, directorul editurii Casa Carþii din Oradea, prin care incercam sa oferim iubitorilor de poezie crestina o noua ocazie de a constientiza ca cineva se gandeste la nevoile lor sufletesti si spirituale.
Desi se spune ca in Romania de dupa decembrie 1989 carþile, ca fenomen de cultura, au intrat intr-un fel de eclipsa datorita crizelor economice si a dezinteresului brusc al sponsorilor, eu cred ca Cel ce „finanþeaza" crinii de pe camp facandu-i sa creasca si asigura pasarilor cerului cel puþin strictul necesar al „pranzului" zilnic, va gasi soluþii, chiar miraculoase, prin care hrana sufleteasca si spirituala a cititorilor crestini sa nu lipseasca din bisericile si librariile noastre.
Martor la „inmulþirea painilor", pag. 58 din „Pagini alese", am strans si eu, cum vedeþi, prin duhul credinþei, cateva „faramituri", ca ucenicii lui Isus, cateva farame de idei, de ganduri, de marturisiri, pentru ca sufletele flamande de pe strazilor noastre sa beneficieze si azi de porunca cea sfanta a Domnului, adresata robilor Sai: „Daþi-le voi sa manance!" (Matei 14:16b).

Corneliu Livanu

Aprilie 2006, Bucuresti