Autori
Co┼č cump─âr─âturi
0 obiecte
Recomand─âri

Hristos se arata

Hristos se arata
Click pentru m─ârire
Preţ: 5,00Ron
Stoc: În Stoc
Model: John Fletcher
Rating Mediu: F─âr─â Rating

 

Hristos se arata - John Fletcher


Dimensiuni produs: 148 x 210 mm  

Referitor la aceasta carte, Martin Lloyd-Jones a spus : Nu voi uita niciodata momentul in care le-am citit pentru prima oara, si binecuvantarea pe care mi-au adus-o in suflet. Sunt o opera spirituala clasica, fara urma de indoiala. intr-o vreme ca aceasta, cand multi sunt preocupati numai de problemele organizarii si regruparii ecleziastice, iar altii sunt in primejdia de a cadea intr-un interes fanatic si corintic fata de fenomenul spiritual, in timp ce majoritatea practica un crestinism formal, nimic nu mai poate fi mai folositor ca mesajul acestei carti. Ea ne indreapta atentia spre singurul lucru care are importanta pana la urma, fara de care toate celelalte sunt mai mult sau mai putin zadarnice. De asemenea, ea ne indreapta atentia spre drumul care duce la trezire – atat personala, cat si generala. Fie ca Dumnezeu sa o binecuvanteze, si sa o folosim in scopul acesta.


Din introducere: Daca cititorul care si-a croit drum printre argumentele prezentate aici ajunge nepasator la ultima pagina – fara nici o dorinta de a inalta propriul „amin” – ar trebui sa se intrebe daca nu este cumva necredincios; oricat de neplacut ar fi acest lucru, este adevarat. Spiritualitatea pura din rationamentele autorului si prezentarea coplesitoare a dovezilor biblice sugereaza ca opinia lui nu este eronata. impotrivirea fata de o asemenea expunere a adevarului divin este egala cu necredinta, si acest lucru reiese in mod clar, in ciuda oricaror afirmatii care sustin contrariul. Daca un om este „nascut din nou prin Duhul lui Dumnezeu”, el nu mai poate fi legat de pamant si materialist in esenta; el cunoaste lucrurile Domnului la fel de bine ca pe cele omenesti. Daca nu fac altceva mai mult, aceste pagini pot macar sa tulbure pe unii oameni care au acum doar o forma de evlavie, si sa-i ajute sa inteleaga ca il pot cunoaste pe Cel care aduce viata vesnica.

Dupa cum am spus deja, auzim astazi mult despre nevoia oamenilor de a face ceva; se aude tot mai putin de la amvoane despre nevoia crestinului de a cauta prezenta Domnului sau si de a-L cunoaste pe Hristos mai mult si mai personal. Ati putea sa spuneti ca aceasta stare de lucruri nu este rea, si ca ea incurajeaza pe fiecare credincios sa fie lipsit de egoism si sa priveasca la folosul celorlalti. Totusi, in ciuda calitatilor ei, aceasta abordare tinde sa-l faca pe credincios sa-si piarda interesul fata de rugaciune si partasie personala cu Hristos. Avand in vedere predominarea invataturilor biblice intr-o asemenea relatie personala, ar trebui sa deplangem lipsa acestei accentuari in predicarea moderna. Nu conteaza nivelul de inteligenta cu care ne apropiem de lucrurile lui Dumnezeu, nici bogatia informatiilor care ne stau la indemana; exista o imensa diferenta intre cunoasterea unei doctrine si cunoasterea Persoanei despre care vorbeste Biblia.


Autorul: Sunt ferm convins ca Domnul Isus Hristos cauta sa Se arate tuturor credinciosilor nascuti din nou, in viata aceasta. Fiindca inteleg ca o asemenea declaratie deschisa poate fi o mare surpriza pentru cititor, il rog doar sa-mi dea timp sa ma explic. Desi unii pot considera ca aceasta credinta a mea se bazeaza doar pe sentimente, eu sunt convins ca – din motive vrednice de intelepciunea Sa – Mantuitorul nostru doreste sa Se descopere tuturor urmasilor Sai sinceri, intr-un mod spiritual si prin puterea divina, mai devreme sau mai tarziu. Nu cred ca invatatura aceasta este doar adevarata, sunt sigur ca este si scripturistica, rationala si de mare importanta. Din cauza aceasta, m-am asezat la masa de scris ca sa tratez pentru catva timp acest subiect profund. in felul acesta, va ofer posibilitatea de a vedea unde gresesc (daca gresesc), si de a va incuraja (daca am dreptate) sa cautati o binecuvantare pe care eu o consider de nepretuit – aratarea lui Hristos in sufletul fiecaruia, care determina cunoasterea Lui prin experienta si bucuria prezenta a mantuirii Sale.

Fiindca am metionat deja scopul si folosul aratarilor obisnuite, ar fi bine sa vorbesc putin si despre neintelegerea lor. Tendinta lor adevarata este sa umileasca omul in sac si cenusa. Cuvintele celor care sunt favorizati sa le primeasca sunt: „Va locui oare cu adevarat Dumnezeu pe pamant?”; „Doamne, ce este omul, ca sa iei cunostinta de el, si fiul omului, ca sa iei seama la el?”; „Acum ochiul meu Te-a vazut, de aceea mi-e scarba de mine, si ma pocaiesc in tarana si cenusa”. Dar fiindca in inima omului nu exista nimic care sa nu poata fi ispitit, corupt si pervertit, de indata ce puterea care insoteste aratarea se micsoreaza putin, Satana incepe sa arunce sagetile aprinse ale mandriei spirituale. „Esti un favorit al cerului” sopteste batranul sarpe, „putini sunt atat de binecuvantati. Toti dusmanii tai sunt distrusi; nu mai este nevoie sa staruiesti atat de mult in rugaciune, nici sa mai fii atat de strict in lepadarea de tine insuti; nu vei cadea niciodata”. Daca cel credincios nu este atent si nu stinge aceste sageti aprinse cu scutul sau imediat dupa ce vrajmasul le trimite, va fi in curand ranit, si mandria se va aprinde din nou in sufletul lui.

Daca, din cauza ca avem litera Scripturii, trebuie sa ne lipsim de aratarile directe ale lui Hristos si ale Duhului Sau, am pierdut foarte mult din cauza Cartii Sfinte, si avem dreptul sa spunem: „Doamne, intoarce-ne in timpurile lui Moise. Slujitorii Tai evrei puteau sa Te vada fata in fata, dar acum noi nu putem vedea nimic in afara de scrierile lor. Ei Ti-au vazut slava in diferite descoperiri minunate, dar noi suntem lasati sa aflam despre slava Ta din randurile de pe hartie. Ei au avut Sechina stralucitoare; noi avem numai niste descrieri nelamurite ale ei. Ei au fost binecuvantati cu prooroci vii; noi avem doar scrisori moarte. Chivotul legamantului Tau a mers inaintea lor si a imprastiat groaza in dusmanii lor, dar o carte de care vrajmasii nostri isi bat joc in fiecare zi este singura descoperire a puterii Tale printre noi. Ei se laudau cu Urim si Tumim, si primeau imediat raspunsuri prin intermediul heruvimilor; noi avem doar raspunsuri generale, luate din scrierile grecesti si evreiesti, si pe multe nici nu le intelegem. Ei discutau familiar cu Moise, mijlocitorul lor, cu Aaron, marele preot, si cu Samuel, proorocul lor; acesti oameni sfinti le-au dat indrumari precise in cazurile neclare; dar vai!... apostolii si oamenii inspirati sunt morti, si Tu, Doamne Isuse, Mijlocitorul, Preotul si Profetul nostru, nu poti fi consultat in nici o privinta, fiindca nu Te mai descoperi! Cat despre cartea Ta sfanta, stii ca uneori ne lipsesc banii ca sa o cumparam, ne lipseste invatatura ca sa consultam originalul, ne lipseste intelepciunea ca sa intelegem traducerile, ne lipseste indemanarea sau vederea ca sa o citim, si suntem astfel impiedicati sa o folosim si sa tragem vreun beneficiu de pe urma ei. O, Doamne, daca din cauza acestui tablou binecuvantat al Tau nu mai putem avea nici o descoperire a slavitului Original, ai mila de noi, ia-ne cartea Ta pretioasa, si arata-ne persoana Ta mai pretioasa, asa cum ai facut cu inaintasii nostri”.


Limba oamenilor si a ingerilor are nevoie de cuvinte noi ca sa exprime dulceata si slava cu care viziteaza Fiul lui Dumnezeu sufletele care nu se pot odihni fara El. Aceasta binecuvantare nu trebuie descrisa, ci simtita. Nu poate fi scrisa cu cerneala, ci cu Duhul viului Dumnezeu, nu pe hartie, ci pe tablita de carne a inimii. Fie ca Domnul insusi sa explice misterul, sa va dea sa mancati din mana ascunsa si sa va daruiasca un nume nou, pe care nu il cunoaste nimeni in afara de cel care il primeste!

O aratare a Duhului Sfant de anul trecut nu ne mai sprijineste sufletul anul acesta, asa cum aerul respirat ieri nu mai aprinde astazi flacara vietii. Soarele care a stralucit saptamana trecuta trebuie sa ne incalzeasca din nou saptamana aceasta; lumina de demult este moarta; caldura de demult este rece; trebuie sa avem mancare proaspata in fiecare zi, si chiar daca nu avem nevoie de un Hristos nou, avem nevoie in fiecare zi de noi descoperiri ale iubirii si puterii Lui vesnice. Domnul ne-a invatat aceasta lectie importanta atunci cand a facut ca mana din pustie sa se topeasca in fiecare zi, iar mana veche sa faca viermi si sa se altereze.

Descoperirea lui Hristos, prin care un om neconvertit devine posesorul sfant si fericit al credintei, este o aratare supranaturala, duhovniceasca si experimentala a Duhului, puterii si iubirii (si uneori a persoanei) lui Dumnezeu, aratat in trup, cu ajutorul careia El se face cunoscut si prin care ne bucuram in El intr-un mod nou. Este la fel de noua ca si cunoasterea pe care o obtine un om atunci cand gusta pentru prima data miere si vin, dupa ce a mancat doar paine si apa; un asemenea om, care nu s-a simtit multumit auzind cele mai elocvente descrieri ale acestor produse naturale savuroase, le gusta acum el insusi! Aceasta aratare este acordata, mai devreme sau mai tarziu si intr-o masura mai mica sau mai mare, oricarui cautator sincer, prin unul sau mai multe simturi spirituale care se trezesc in sufletul sau; aceasta aratare poate veni treptat sau dintr-o data, dupa bunul-plac al lui Dumnezeu. De indata ce puterea Duhului Sfant indeparteaza valul necredintei care acopera inima omeneasca; de indata ce sufletul ajunge la o credinta vie in Cuvantul Vietii; de indata ce usa credintei se deschide – Domnul Isus Hristos vine si Se descopera plin de har si de adevar. Doar atunci este templul lui Dumnezeu cu omul; imparatia Sa a venit cu putere; dreptatea, pacea si bucuria in Duhul Sfant sunt prezente in sufletul nascut din nou; viata vesnica a inceput; cerul a venit pe pamant; mostenitorul treaz al slavei striga Ava, adica Tata; si, printr-o experienta binecuvantata, vede ca a ajuns pe muntele Sion, in Ierusalimul ceresc.


Aceste mijloace sunt atat exterioare, cat si launtrice; cele exterioare sunt numite de biserica „mijloacele harului”, si cuprind urmatoarele: auzirea sau citirea personala a Cuvantului lui Dumnezeu, participarea la impartasanie si rugaciunea unita pentru aratarea Duhului Sfant, asa cum au facut primii crestini. Aceste mijloace trebuie sa fie utilizate cu multa sarguinta, dar nu trebuie sa ne punem increderea in ele; singurul care merita toata increderea noastra este Dumnezeu insusi, care lucreaza totul in toate. Nu toiagul lui Moise a despartit Marea Rosie, ci bratul atotputernic care a despartit la inceput apele de ape fara ajutorul vreunui toiag. Cu toate acestea, Moise nu putea arunca toiagul deoparte, pretinzand ca se increde doar in Dumnezeu, si nici nu putea sa se bizuie doar pe acest obiect, de parca toata puterea divina ar fi locuit in el.

Am vrea ca El sa vina si sa ne dea o odihna trandava, dar El vine ca ne invete sa renuntam la paganatate si sa luptam lupta cea buna a credintei; ori, noua lucrul acesta nu ni se pare tocmai placut. Firea noastra vrea sa pasim imediat pe tron, dar Hristos se ofera sa ne tintuiasca intai pe lemn si sa ne rastigneasca carnea cu placerile si poftele ei; insa noi ne temem de asa ceva ca de moarte. Noi asteptam sa fim purtati de indata pe muntele Tabor, ca sa vedem slava Sa negraita; El ne conduce la Ghetsimani ca sa veghem si sa ne rugam, sau la Calvar ca sa suferim si sa murim alaturi de El; astfel, noi dam inapoi, si nu alegem sa-L cunoastem. Nerabdarea noastra dicteaza ca El trebuie sa schimbe imediat noaptea in zi; insa, in loc sa Se arate ca soarele la amiaza, El poate sa apara doar ca luceafarul de dimineata. Acest lucru ne distruge sperantele; dispretuim ziua inceputurilor slabe, si nu consideram ca o manifestare atat de saracacioasa este demna de luat in seama sau de apreciat. Daca tu, cititorule, ai cautat vreodata sa-L cunosti personal pe Isus, nu te opri pana nu vezi ca soarele tau nu mai apune. Totusi, intre timp, nu trece cu vederea nici cea mai slaba raza de lumina cereasca; cea mai neinsemnata stralucire iti poate deschide ziua senina a vesniciei. Nu te mai baza pe falsa ta intelepciune si transforma-te intr-un copil, daca vrei sa intri in imparatia Cerurilor, si sa-L vezi pe Rege in stralucirea Sa.

Adevaratii crestini jelesc si plang, unii dupa un Dumnezeu absent – asemeni Mariei, altii pentru pacatele lor – asemeni lui Petru, si nu pot fi mangaiati nici macar de ingeri; ei isi gasesc bucuria doar in Cel care este aproape de toti cei ce-L cauta, si mangaie pe toti cei cu inima zdrobita. Cel care S-a aratat Mariei indurerate si lui Petru in timp ce lupta cu deznadejdea, va vizita de indata pe cei care plang si le va aduce mantuirea. El este deja cu ei, asa cum a fost cu Maria, chiar daca ei nu isi dau seama; El va fi in curand in ei, nadejde sigura si mangaietoare a slavei.


 


Scrieţi Recenzie
Numele dumneavoastr─â:


Recenzia dumneavoastr─â: Not─â: HTML nu este interpretat!

Rating: R─âu            Bun

Introduceţi codul în căsuţa de mai jos:

Nu sunt imagini adiţionale pentru acest produs.