Intorc vorba diavolului - A. W. Tozer

Titlu original: I Talk Back to the Devil  

Numar pagini: 128  - Intorc vorba diavolului

Dimensiuni produs: 148 x 210 mm  

 

Referitor la aceasta carte, Martin Lloyd-Jones a spus : Nu voi uita niciodata momentul in care le-am citit pentru prima oara, si binecuvantarea pe care mi-au adus-o in suflet. Sunt o opera spirituala clasica, fara urma de indoiala. intr-o vreme ca aceasta, cand multi sunt preocupati numai de problemele organizarii si regruparii ecleziastice, iar altii sunt in primejdia de a cadea intr-un interes fanatic si corintic fata de fenomenul spiritual, in timp ce majoritatea practica un crestinism formal, nimic nu mai poate fi mai folositor ca mesajul acestei carti. Ea ne indreapta atentia spre singurul lucru care are importanta pana la urma, fara de care toate celelalte sunt mai mult sau mai putin zadarnice. De asemenea, ea ne indreapta atentia spre drumul care duce la trezire – atat personala, cat si generala. Fie ca Dumnezeu sa o binecuvanteze, si sa o folosim in scopul acesta.

Din introducere: Daca cititorul care si-a croit drum printre argumentele prezentate aici ajunge nepasator la ultima pagina – fara nici o dorinta de a inalta propriul „amin” – ar trebui sa se intrebe daca nu este cumva necredincios; oricat de neplacut ar fi acest lucru, este adevarat. Spiritualitatea pura din rationamentele autorului si prezentarea coplesitoare a dovezilor biblice sugereaza ca opinia lui nu este eronata. impotrivirea fata de o asemenea expunere a adevarului divin este egala cu necredinta, si acest lucru reiese in mod clar, in ciuda oricaror afirmatii care sustin contrariul. Daca un om este „nascut din nou prin Duhul lui Dumnezeu”, el nu mai poate fi legat de pamant si materialist in esenta; el cunoaste lucrurile Domnului la fel de bine ca pe cele omenesti. Daca nu fac altceva mai mult, aceste pagini pot macar sa tulbure pe unii oameni care au acum doar o forma de evlavie, si sa-i ajute sa inteleaga ca il pot cunoaste pe Cel care aduce viata vesnica.

Dupa cum am spus deja, auzim astazi mult despre nevoia oamenilor de a face ceva; se aude tot mai putin de la amvoane despre nevoia crestinului de a cauta prezenta Domnului sau si de a-L cunoaste pe Hristos mai mult si mai personal. Ati putea sa spuneti ca aceasta stare de lucruri nu este rea, si ca ea incurajeaza pe fiecare credincios sa fie lipsit de egoism si sa priveasca la folosul celorlalti. Totusi, in ciuda calitatilor ei, aceasta abordare tinde sa-l faca pe credincios sa-si piarda interesul fata de rugaciune si partasie personala cu Hristos. Avand in vedere predominarea invataturilor biblice intr-o asemenea relatie personala, ar trebui sa deplangem lipsa acestei accentuari in predicarea moderna. Nu conteaza nivelul de inteligenta cu care ne apropiem de lucrurile lui Dumnezeu, nici bogatia informatiilor care ne stau la indemana; exista o imensa diferenta intre cunoasterea unei doctrine si cunoasterea Persoanei despre care vorbeste Biblia.

Autorul: Sunt ferm convins ca Domnul Isus Hristos cauta sa Se arate tuturor credinciosilor nascuti din nou, in viata aceasta. Fiindca inteleg ca o asemenea declaratie deschisa poate fi o mare surpriza pentru cititor, il rog doar sa-mi dea timp sa ma explic. Desi unii pot considera ca aceasta credinta a mea se bazeaza doar pe sentimente, eu sunt convins ca – din motive vrednice de intelepciunea Sa – Mantuitorul nostru doreste sa Se descopere tuturor urmasilor Sai sinceri, intr-un mod spiritual si prin puterea divina, mai devreme sau mai tarziu. Nu cred ca invatatura aceasta este doar adevarata, sunt sigur ca este si scripturistica, rationala si de mare importanta. Din cauza aceasta, m-am asezat la masa de scris ca sa tratez pentru catva timp acest subiect profund. in felul acesta, va ofer posibilitatea de a vedea unde gresesc (daca gresesc), si de a va incuraja (daca am dreptate) sa cautati o binecuvantare pe care eu o consider de nepretuit – aratarea lui Hristos in sufletul fiecaruia, care determina cunoasterea Lui prin experienta si bucuria prezenta a mantuirii Sale.

Fiindca am metionat deja scopul si folosul aratarilor obisnuite, ar fi bine sa vorbesc putin si despre neintelegerea lor. Tendinta lor adevarata este sa umileasca omul in sac si cenusa. Cuvintele celor care sunt favorizati sa le primeasca sunt: „Va locui oare cu adevarat Dumnezeu pe pamant?”; „Doamne, ce este omul, ca sa iei cunostinta de el, si fiul omului, ca sa iei seama la el?”; „Acum ochiul meu Te-a vazut, de aceea mi-e scarba de mine, si ma pocaiesc in tarana si cenusa”. Dar fiindca in inima omului nu exista nimic care sa nu poata fi ispitit, corupt si pervertit, de indata ce puterea care insoteste aratarea se micsoreaza putin, Satana incepe sa arunce sagetile aprinse ale mandriei spirituale. „Esti un favorit al cerului” sopteste batranul sarpe, „putini sunt atat de binecuvantati. Toti dusmanii tai sunt distrusi; nu mai este nevoie sa staruiesti atat de mult in rugaciune, nici sa mai fii atat de strict in lepadarea de tine insuti; nu vei cadea niciodata”. Daca cel credincios nu este atent si nu stinge aceste sageti aprinse cu scutul sau imediat dupa ce vrajmasul le trimite, va fi in curand ranit, si mandria se va aprinde din nou in sufletul lui.

Daca, din cauza ca avem litera Scripturii, trebuie sa ne lipsim de aratarile directe ale lui Hristos si ale Duhului Sau, am pierdut foarte mult din cauza Cartii Sfinte, si avem dreptul sa spunem: „Doamne, intoarce-ne in timpurile lui Moise. Slujitorii Tai evrei puteau sa Te vada fata in fata, dar acum noi nu putem vedea nimic in afara de scrierile lor. Ei Ti-au vazut slava in diferite descoperiri minunate, dar noi suntem lasati sa aflam despre slava Ta din randurile de pe hartie. Ei au avut Sechina stralucitoare; noi avem numai niste descrieri nelamurite ale ei. Ei au fost binecuvantati cu prooroci vii; noi avem doar scrisori moarte. Chivotul legamantului Tau a mers inaintea lor si a imprastiat groaza in dusmanii lor, dar o carte de care vrajmasii nostri isi bat joc in fiecare zi este singura descoperire a puterii Tale printre noi. Ei se laudau cu Urim si Tumim, si primeau imediat raspunsuri prin intermediul heruvimilor; noi avem doar raspunsuri generale, luate din scrierile grecesti si evreiesti, si pe multe nici nu le intelegem. Ei discutau familiar cu Moise, mijlocitorul lor, cu Aaron, marele preot, si cu Samuel, proorocul lor; acesti oameni sfinti le-au dat indrumari precise in cazurile neclare; dar vai!... apostolii si oamenii inspirati sunt morti, si Tu, Doamne Isuse, Mijlocitorul, Preotul si Profetul nostru, nu poti fi consultat in nici o privinta, fiindca nu Te mai descoperi! Cat despre cartea Ta sfanta, stii ca uneori ne lipsesc banii ca sa o cumparam, ne lipseste invatatura ca sa consultam originalul, ne lipseste intelepciunea ca sa intelegem traducerile, ne lipseste indemanarea sau vederea ca sa o citim, si suntem astfel impiedicati sa o folosim si sa tragem vreun beneficiu de pe urma ei. O, Doamne, daca din cauza acestui tablou binecuvantat al Tau nu mai putem avea nici o descoperire a slavitului Original, ai mila de noi, ia-ne cartea Ta pretioasa, si arata-ne persoana Ta mai pretioasa, asa cum ai facut cu inaintasii nostri”.