Viata lui Robert Murray M'Cheyne

Andrew A. Bonar 

 Numar pagini: 200  - Viata lui Robert Murray M'Cheyne

Dimensiuni produs: 148 x 210 mm  

 

Dumnezeu nu binecuvanteaza atat de mult talente mari, cat asemanarea cu Isus.
Trebuie sa vad fata lui Dumnezeu, si apoi sa indeplinesc orice alta indatorire.
Pe 25 martie 1843, la varsta de 29 de ani, Robert Murray M’Cheyne a trecut in vesnicie ca sa-L intalneasca pe Cel pe care l-a iubit si l-a slujit cu toata ardoarea; totusi, el continua sa vorbeasca generatiei noastre. Nu exista nici o indoiala ca orice crestin care citeste cu seriozitate aceste pagini are un exemplu al puterii sfinteniei intiparit in constiinta sa intr-un mod care va ramane in el in toate zilele vietii sale. Viata si slujirea lui M’Cheyne au fost atat de aproape de realitatile vesnice incat chiar si cu trecerea anilor si a generatiilor, importanta lectiilor pe care le-a propovaduit el ramane aceeasi. Nu exista nici o indoiala ca daca am putea aduna din nou turma de mult plecata a bisericii St. Peter’s si daca am putea chema pastorul ei din Noul Ierusalim, mesajul pe care l-ar primi ar fi exact acelasi:

„Oh! Fratilor, fiti intelepti. „De ce stati aici toata ziua fara lucru?” intr-o clipa, totul se va termina. inca putin timp si ziua harului se va sfarsi – predicatul, rugatul se vor sfarsi. inca putin timp si ne vom infatisa inaintea Marelui Tron alb – inca putin timp si cei pacatosi nu vor mai fi; ii vom vedea ducandu-se in pedeapsa vesnica. inca putin timp si lucrarea vesniciei va incepe. Vom fi ca El – il vom vedea zi si noapte in templul Lui – vom canta cantecul nou, fara pacat si fara oboseala, in veci de veci.”
„Ce morman de stricaciuni am fost! Ce mare parte din viata mea am petrecut-o in intregime fara Dumnezeu in lume, dedat fiind poftelor si lucrurilor pieritoare din jurul meu! Privind lucrurile dintr-o perspectiva sentimentala, cat de mult din religia mea a fost pana in aceasta zi si inca este spoita cu aceste culori ale lumii! Abtinandu-ma de la vicii dezlantuite din cauza perspectivelor educationale si a fricii de oameni, cat de multa impietate a domnit in mine! Cat de adesea a fost zdrobita prin toate restrictiile si a rabufnit sub forma poftei si a maniei, a ambitiilor nebune si a cuvintelor nelegiuite! Cu toate ca viciul meu era intotdeauna unul rafinat, totusi cat de subtil si cat de predominant era! Ce test desavarsit era sabatul – pe care il petreceam in plictiseala cand il dedicam slujirii lui Dumnezeu! Cat de mult l-am defaimat prin ipocriziile si ingamfarile mele, prin gandurile mele lumesti si prin prietenii mei lumesti! Cat de formal si nepasator era citita Biblia – cat de putin era citita – asa de putin, incat nici acum nu am citit-o pe toata! Cat de dezlantuit era impulsul salbatic al inimii! Cu cat mai mult era iubita creatura in locul Creatorului! – O, Dumnezeule mare care mi-ai ingaduit sa traiesc, in timp ce eu Te-am dezonorat asa de mult, Tu stii totul; si numai mana Ta putea sa ma trezeasca din moartea in care eram si in care eram multumit sa fiu. Bucuros as fi fugit de Pastorul care m-a cautat in timp ce eu rataceam; dar El m-a luat in bratele Sale si m-a adus inapoi; si totusi, El nu m-a luat pentru ceva ce era in mine; eu nu eram mai bun pentru slujba Sa decat un australian si nici mai vrednic de a fi chemat si ales. Totusi, de ce sa ma indoiesc? Nu ca Dumnezeu nu vrea sau ca El nu poate – de ambele sunt sigur. Dar poate ca pacatele mele trecute sunt prea infricosatoare si necredinta mea prea evidenta. Nu; Eu vin la Hristos, nu desi sunt pacatos, ci tocmai pentru ca sunt pacatos, chiar cel mai mare.” Apoi adauga: „Si chiar daca entuziasmul sentimental si firesc poate avea un mare efect asupra mea, eu tot cred ca sufletul meu este sincer doritor si plin de ravna pentru a-si lamuri toate framantarile inaintea lui Dumnezeu si a lui Hristos – ca imparatia Sa ocupa cea mai mare parte a gandurilor mele si chiar si a afectiunilor mele mult intinate. Nu mie, nu mie sa-mi fie data umbra laudei sau a meritului, ci fie ca toata slava sa fie data Numelui Tau preasfant! La fel de sigur cum Tu ai creat gura aceasta cu care ma rog, tot astfel Tu vei raspunde fiecarei rugaciuni a credintei pe care o rostesc. Tu m-ai facut tot ce sunt si mi-ai dat tot ce am.”

„21 noiembrie – Doamne, daca nimic altceva nu va putea sa ma desparta de pacatele mele, trimite-mi astfel de dureri si nenorociri chinuitoare ca sa ma trezeasca din adormirile mele lumesti. intotdeauna este mai bine sa fiu viu pentru Tine, indiferent de unealta care ma aduce la viata. Ma cutremur in timp ce scriu pentru ca, oh! peste tot vad ocazii prea potrivite pentru dureri chinuitoare.”